PRIMAVARA BINE AI VENIT!

                             Si nu m-as fi putut naste din tine daca n-as fi avut inceput, daca n-as fi avut continuare si sfarsit. Si nu as fi avut nicio idée care sa o creez cu pensonul pe hartie. Si esti un univers pe care nu mi-l inchipui altfel fiindca si tu te nasti ca o idée din mine in fiece primavara. Si n-as iubi viata si nici fiecare mugur de planta de n-ai fost tu. Esti ca o picurare de roua pe pielea mea atunci cand vii si ma luminezi si ma faci cea mai fericita din lume fiindca devii o parte din mine. Ma indragostesti de tot ce exista si nu cred sa existe o bucurie mai mare sa-mi fie data. Esti primavara si-mi pui pe piele ganduri dulci ca niste sarutari de matase. Si ma faci nebuna de tine in fiece dimineata fiindca-ti simt caldura si aerul ce-l respire. Te numesti primavara si esti dulce, dulce si nu m-as satura de tine nicicand. Inmugurezi tot ce-ti sta in cale si devii o parte din mine.

Schimbarea mea!

                    Am vazut de multe ori care iti sunt puterile…luminezi purpuriu si faci sa rasara la randu-ti crampeie de zambete, rasari mai frumos ca un astru si daca ai cadea stiu ca ar fi si esecul meu. Esti ca o stea a carui nume nu-l stiu si nici seaman pentru moment nu ai. Te numar in gand si dau timpul inapoi sa ajung pentru tine dar stiu sigur ca timpul a fost ca o roata si l-ai facut sa mearga din nou pentru mine, si m-ai facut sa am aripi la fel ca tine si sa-ti seman atat de mult incat ma uimesc cateodata de mine. M-ai slefuit din piatra cu o unealta pe care nu o cunosc si stiu ca daca eu nu te-as slefui pe tine as fi nimic, m-as pierde eu ce am devenit si nu as mai putea lupta sa intorc ceasul la aceleasi vise. Stiu ca devin ce nu am fost niciodata si am aripi de fiecare data cand ajung sa-ti vad culoarea. De fiecare data cand vad cum stralucesti, am mii de zambete colorate si am mii de ganduri si ideei. Nu stiu ce am devenit dar incep sa am aceeasi culoare ca si tine.

Soare!

                    Si ti-ai lasat saruturi dulci pe pielea mea asa cum faci intodeauna. Si ma revasesti si ma faci sa tremur ca dorul de trup si suflet. Ma limpezesti si ma tulburi neinfinit mai mult decat tot ce exista in timp si spatiu. Ma faci sa uit de timp si ma faci sa ma uit la tine turbata de dor si dorinta sa musc din tine. Ma uimesti secunda de secunda cu infinita inteligenta si ma faci sa doresc ca timpul sa se opreasca cand suntem eu cu tine. Mi-e teama de ceas ca si cum ar veni tot timpul peste mine. Intodeauna prea scurt si-ti las o urma fina pe gat ca sa-ti aduci aminte de mine. Poate par narcisista dar imi place senzatia dulce de nemurire cand ma simt ca o pisica beata de soare intr-un cearsaf colorat fara de culoare cand ma faci sa visez lucruri ireale. Mi-ai spus de multe ori ca rad din suflet nebuneste cateodata si ma risipesc in timp ca o amintire placuta si ca de fiecare data cand zambesc fac sa rasara soarele.

 

De aceea astept primavara sa ma indragostesc de tine…

http://www.youtube.com/watch?v=7a5nmO1P5lo&feature=related

                 Spunea cineva ca intodeauna este o persoana sa fie…ca intodeauna atunci cand va fi il vei recunoaste din multime! Asta cu recunoscutul din multime mi-a dat multe de gandit. Ma intreb suntem oare capabili sa recunoastem din multime un om care este sa fie facut pentru noi? …si mai ales suntem capabili sa ne indragostim la prima vedere nebuneste? Un lucru e clar…dragostea e nemasurata, nu poate fi cuantificata atunci cand exista cu adevarat, dar ma intreb in plus, este facuta sa fie simtita de toti in mod egal? Sau e doar miere si ambrosie pentru zei?

               Am avut multe exeperiente de indragosteala, aveam 3 ani cand m-a apucat un fel de indragosteala de un coleg de gradinita cu care ma fugaream pe sub catedra… Am venit la mama si am oftat si i-am spus ca sunt “indigotita” (a se citi ca atare)… Nu stiu detalii mai multe de la acel moment. Atuncea e prima datare a indragostelii mele. De atunci am tot fost indragostita…mai ales primavara ma indragostesc prin martie si ma tine toata primavara de obicei, sau poate si mai mult. De aceea astept primavara sa ma indragostesc de tine…

VIS...

                 Te-ai nascut din soare nu-i asa? Te-ai nascut intr-o zi de miercuri din mine, din visele mele si m-ai lasat sa tremur atunci cand ma gandesc la tine. Esti vis nu-i asa? Si ma faci sa-mi pun mii de intrebari in forma de curcubeu. Imi lasi linii rosii in coltul gurii cand ma vrajesti cu nebunia ta calatoare si copilaroasa. Asa s-a nascut iubirea, nu? Din soare? Din clipe? Cu siguranta tu ai multe raspunsuri pentru intrebarile mele. Ma intreb uneori de ce eziti sa rupi din soare cate o crampeie de lumina. Te nasti din gandurile mele in fiece zi, de la rasarit pana la apus. Ma lasi sa ma extaziez luminos, dulce si ma transformi intr-o stea care vegheaza de sus! Iti vorbesc timid si ma invart in cerc in jurul tau! Esti astru nu-i asa? Ma faci sa ma copilaresc zi de zi, pana si atunci cand ai multe cerinte de la mine. Azi nu te vad si trec zile in sir fara sa stiu de tine, stiind de multe ori ca se rupe din mine cateo raza calatoare ce vine catre tine. Esti demon? De nu vii nicicand la mine? De aceea poate lasi uneori urme de serbet pe trup si cu miscari fine, ma faci sa visez... sa te transform in ireal.

Eu astazi nu...!

                                  Eu astazi nu-mi mai apartin si nu mai ai niciun drept sa-mi spui sa merg la stanga sau la dreapta fiindca m-ai lasat intr-un punct unde nici macar eu nu ma mai regasesc. Nici azi, nici maine, nici poimaine. Si cant la acelasi pian ce are pe el o masca care rade tot timpul desi nici ea nu stie de ce merge in nonsens si in infinit. Si ma invart in acelasi punct mort si ma zvarcolesti nebuneste din aceasi eu.  Eu, nebun de indragosteala care se teme de puncte si lucruri care nu le cunoaste. Si parca stiam ca voi fi din nou acolo. In nebunia mea ma ascund ca intr-o vesnica claustrofobie de nemurire.

Schimbare...

                             Am invatat sa multumesc, sa fiu multumita de ceea ce am, sa iubesc si sa ma bucur ca pot pune punct si sa o iau de la capat. Cred ca am facut-o cu mandrie si iti multumesc tie ca m-ai ridicat si mi-ai spus fara cuvinte ca va fi bine. Desi sper ca nu vei fi un zburator si sper ca vei fi mult mai important decat esti acum, mi-ai pictat zambete si m-au facut sa uit lacrimi pentru trecut. Iti multumesc ca m-ai facut sa merg inainte, sa cred in mine, sa imi continui drumul, sa cresc, sa fiu eu, sa incerc sa imi dau masca jos azi ca sa arat si ca pot fi trista, azi si in culmea fericirii, maine. Iti multumesc ca nu ma judeci desi uneori poti fi si inger si demon, cand iti aud vocea imi creste sufletul si ma despart de tot ceea ce e material fiindca cred ca esti mai spiritual ca cerul. Si ai spulberat cosmaruri cu linii fine si mandrii firave si m-ai lasat ca te visez ca un zburator ce esti.

PENTRU EI

                Aceasta este o multumire pentru EI...cei care ne respecta pe noi femeile...MULTUMIM!      

                                Da-mi voie sa fiu eu ceea care are nevoie de protectie si de tine acolo. Da-mi voie sa fiu slaba si sa am nevoie sa ma ridici. Da-mi voie sa fiu eu ceea care are nevoie de minuni si lasa-ma sa fiu fragila. Lasa-ma sa fiu ceea care a fost creata de Dumnezeu ca sa te sprijin si la randul meu sa am un sprijin in tine. Da-mi voie sa NU fiu o fiinta dezavantajata si sa-ti fiu egala. Da-mi voie sa te completez, sa ma las iubita, sa fiu minunata, sa fiu un miracol zi de zi. Da-mi voie sa am principii si sa ma iubesti asa cum sunt, fara sa fiu falsa. Sa ma respecti ca sunt femeie, ca sunt o culoare complementara, ca sunt o lumina, ca sunt o fiinta care te pretuieste si care e mandra de tine zi de zi. Iti multumesc ca ma consideri egala ta, ca ma asculti, ca insemni minuni...

21....

                         Am 21 de ani... si ma simt ca o floare fiindca stiu ca am multe de facut si de invatat in viata asta... nu am timp sa ofilesc, eu vreau sa mi se toarne apa zi de zi ca sa raman vie si sa zambesc si sa ofer polen si ganduri colorate din jurul meu. Iubesc firi blajine, iubesc sa colorez zambete multicolore si sa ofer fiori de fericire. Nu mai caut fericirea in pahare de apa, nici macar nu caut persoane care sa-mi stea in drum spunand nimicuri...caut minti stralucite care sa imi ofere zambete. Am invatat si invat zilnic sa iubesc din tot sufletul, imi iubesc viata si tot ceea inseamna ea. Nu mai caut raspunsuri la cei care nu le pot oferi si nici macar nu vreau sa fiu inteleasa de cei care nu cauta nimic si se multumesc sa aiba o lume simpla in nestiinta lor compactaEu am devenit mai profunda si am de gand sa ma schimb si sa acelasi copil care viseaza cu ochii deschisi.  Multumesc de 21 de ori pentru 21 de zambete.

ne schimbam si noi cu viata...

                            Am invatat din nou sa fac alegeri pentru mine, sa nu mai sar in prima situatie, vreau sa fiu o alta eu, sa vad viata prin alti ochi. M-am plictisit sa traiasca altii in locul meu si sa decida altii ceea ce trebuie sa fac sau sa zic. Anul asta sunt alta eu si sunt gata sa fac curat si sa-mi pastrez langa mine doar prietenii care stiu ceea ce inseamna asta, m-am hotarat sa nu mai tin langa mine oameni care stau dupa un anumit interes sauv sunt prietenii de umplutura. Am invatat ca oamenii care te iubesc sunt acolo cand ti-e bine dar si atunci cand ti se rupe sufletul din n motive si te simti gol si vrei sa o iei tot mai mult de la capat. Nu mai am nevoie de bureti desi vreau sa-mi las trecutul cu totul in urma (asta nu inseamna ca am sa uit de unde vin), am sa iubesc intodeauna familia, Piatra Neamt, prietenii care-i am de cand ma stiu, scoala in care am fost si tot ceea ce ma reprezinta, si nu in ultimul rand am sa iubesc Queen. Am invatat sa fiu egoista atata cat sa ma pretuiesc pe mine mai mult si sa ma simt importanta si sa fac mai multe lucruri pentru mine si sa nu-i mai pun pe altii, care nu vad ca fac anumite eforturi pentru ei, pe primul plan. 

                         

DOR.....DE SUFLET...

                                       Mi-e dor nespus sa simt….sa simt ca traiesc, ca sunt mai umana decat multi altii, ca am un suflet si ca nu sunt cuprinsa de robotizarea care ne-a cuprins pe multi….un drum pe care multi pornesc si nu-si mai pot salva sufletul deoarece sufletul nu-l mai poti reinvia atunci cand il lasi sa moara. Ne e frica sa simtim desi e o sete de dorinta in noi…e o frica de sentimente profunde. Sentimentele sunt o romanta pentru suflet intr-o lume care sufera de rautate si de metale care ne acapareaza sufletul si trupul. Ne dorim sa ajungem la perfectiune deoarece societatea ne-o impune, sa fim fericiti intr-un trup de plastic, un suflet de piatra care afiseaza doar o fericire mecanica. Suntem o armata spartana, educata sa nu mai aiba suflet ci doar un trup care se preteaza a fi perfectiunea. Oamenii sunt judecati cand simt la intensitate maxima, cand ies din tipare, par labile psihic pe nedrept cand sunt umani, atat fizic cat si sufletesc. Suntem limitati de timp, simtim limitat de timp….si timpul in care iubim ne limiteaza, ne iubim, cu ceasul in mana, incercand sa atingem perfectiunea. Cred ca devenim din ce in ce mai limitati atat fizic cat si mental in toate domeniile fiindca nu ne mai hranim sufletul cu o muzica buna, nu mai avem timp decat pentru lucruri mici care pana la urma nu ne duc la fericirea la care toti accedem si doar ne surpa sufletul mai mult si mai mult. Suntem obligati sa credem intr-un absolut care nu exista….intr-o moarte timpurie a sufletului, intr-o efemeritate continua.

Romantic FM Web Player

Romantic FM Web Player

De ce simt...de ce atata suflet?

Si simt....simt ca nebuna cum sufletul imi umple din nou trupul....ma inunde o mie de sentimente febrile....si ma intreb de ce e atat de complicat si totusi atat de efemer ceea ce simt acum...Iubesc o mie de lucruri...dar ele???ma omoara zi de zi tot mai mult...Mi s-a zis de prea multe ori ca gandesc prea mult...simt prea mult....

IUBESC PIATRA NEAMT!!!

                         Am iubit intodeauna viata si am avut si am un suflet golit de machiaj, golit de falsitate, care a simtit profund si a daruit cele mi profunde sentimente si altora, le-a intins pe tava doar ca altii sa aleaga ce vor sa dea....bucurie,o clipa de fericire, tristete?...sufletul meu a fost intodeauna simplu dar cu cele mai profunde sentimente si poate de aceea a crezut prea mult in cei de langa el si de aceea a sfasit ranit, dar niciodata nu-si va pune un scut deoarece nu-l poate duce si stie ca orice ar fi trebuie sa se ridice, sa invete din nou sa zboare cat ma sus sa atinga infinitul. Cred sincer ca sufletului nu trebuie sa i se interzica nimic, el trebuie sa simta pentru a se maturiza, sa simta orice fiindca nu prea cred ca exista cineva care e tot timpul fericit si are intodeauna ochii luminosi. Viata insasi e o vasta experienta.... de care ma bucur zi de zi cu bucurii si tristeti...Sper sa nu ajung niciodata sa zic si sa simt ca nu mai vreau sa iubesc niciodata fiindca dragostea pentru cei din jur e ratiunea mea de a trai....si iubesc....

Unde dragoste nu, e nimic nu e...nici soare nu-i, nici viata nu-i

Cine ma cunoaste cred ca stie foarte bine ca am iubit intodeauna si am fost cea mai fericita cand am simtit un fior de indragosteala si cand mi-am pierdut si firea si am dat totul pe tava....in nebunia momentului. Asa cum totul vine asa se si duce si stiu ca fericirea ti se ofera in bucatele mici pentru a suporta mai usor atunci cand esti nefericit....Dar am iubit intodeauna fiindca am avut exemple foarte frumoase de dragoste in jurul meu...bunicii care atunci cand mergeau pe strada de mana la aproape 70 de ani cu 50 de ani de casatorie spuneai ca aveau puterea sa transceada intr-o singura fiinta. Parintii care au fost un model de asemenea si apoi alte cupluri pe care le-am vazut si care ajungeau la ideea de un EL si Ea si Dumnezeu...fiindca daca 3 e cifra fatidica asta cred ca e intruchiparea perfectiunii....Oare am eu inca idee despre Iubirea profunda si care poate sa ajunga la perfectiune....oare am o gandire atat de invechita incat sa mai cred ca poate exista ceva dus dincolo de pamant, ceva care atunci cand simti si atingi sa te inalte dincolo de tot ceea ce e material si firesc.... Stiu ca dragostea e o nebunie care iti da puteri nefiresti si stiu ca nu voi uita niciodata sa iubesc chiar daca mi-ai lua si trup si suflet din mine si am sa cred intodeauna ca exista un El si o Ea si Dumnezeu care le va perfectiona dragostea fiindca unde dragoste nu e nimic nu e...nici soare nu-i nici viata nu-i

Why???

Viata e un peron, nu-i asa? Multe trenuri ce aduc persoane ce vin, trec si pleaca din viata noastra. Unele ne marcheaza viata noastra in bine sau in rau, unele ne lasa infiferente iar unele ne fac sa le pastram pe vecie.
Unele pun lacrimi in ochii nostri desi pretind ca ne iubesc mai mult decat orice, iar altele nu ne promit mai nimic desi pot sa ne dea mii de zambete zilnice.
Viata e ca o capcana a timpului ce se asteapta oricand sa se deschida, sa cadem in necunoscut. Un necunoscut care aduce noi si noi etape ale vietii, poate noi etape de maturizare, dar e bine sa nu uitam sa privim in fata, sa nu ne lasam trecutul sa ne bantuie la infinit si sa traim clipa la intensitate maxima fara prejudecati sau regrete. Am ascultat povesti si le-am iubit, mi-am pus din nou sufletul pe tava si am crezut, au fost povesti despre astri, povesti despre viata noastra si acum nu inteleg de ce ai oprit trenul tocmai cand jocul devenea din ce in ce mai frumos, si cand nimeni nu vroia sa coboare, era ca o Ciuleandra de care nu te mai saturi...in voluptatea ei si ti-am spus in joaca sa ne construim aripi din chihlimbar din care nimeni sa nu ne mai fure, asa nebuni cum suntem....Si simt fiindca sunt om si cred in vise...cred in povesti nemuritoare si stiu ca si tu crezi in ceea ce visam la unison...

Primavara incepe cu tine!!!

Nu-i asa ca primavara te-a trimis sa-mi aduci ghiocei de 8 Martie? Nu-i asa ca ai venit sa -mi spui ca soarele luceste acolo sus pentru suflete doritoare de schimbare?Suflete care stiu sa creada in speranta...Nu-i asa ca esti un zburator, sau stea sau astru calator? o sa te intalnesc ma-ntreb doar noaptea-n vis?

Tine-ma in brate si fa-ma una cu tine, sopteste-mi tremurat ca tu-mi vei crea cu blandete visele si ca vei nimici teama. Cand ma tii asa in brate si cand ma atingi in felul asta as da orice sa fim doar unul si nimic altceva. Lasa-ma sa-ti ating inima , suav, plin de tandrete, lasa-ma sa fiu vantul care in obraznicia sa ravaseste tot in jur, lasa-ma sa-ti spulber orice teama.
Rupe din mine supararea si incinereaza tot ce-i rau. Fii tu ploaia mea de vara ce ravaste praful din suflet.... fii anotimpul schimbarii mele...

Picteaza-ma in zambete!

Imi pictezi zambete rosii si galbene de 2 zile , ce cheama muntele aproape de noi, imi pictezi cu sfiala linii curbe, ondulate pe fata si fiori timizi in suflet. Imi chemi primavara, ca sa-mi bucure ochii si-ti zic la fel de timid ca lasi sunete mute in spate si ca-mi acoperi un trecut ca un motan beat de soare. Intinde-ti mustatile pana la mine si prinde-ma cu ele si ia-ma la tine, nu ma lasa o sapamana fara zambet si fara culoare in obraji.

Astept un maine cu linii obraznice care sa faca ceasul sa se opreasca in loc pentru todeauna la o ora fixa, pentru noi doi, pentru ca nici ziua nici noaptea sa nu ne fie martor. fa din nou din zi, noapte, ca toate vrajitoarele sa comploteze pentru noi, sa transforme omul de rand in print si pe Cenusareasa in printesa pentru ca cele doua suflete sa se bucure de puritatea lor, sa se intalneasca la orizont, acolo unde unde raza de soare intaLneste pamantul iar focul, apa. Completeaza-ma ca un puzzle, completeaza-ma ca un domino...fii negrul care completeaza si da eleganta albului....fii culoarea mea complementara...

Pentru TK

nebunie de primavara!!!

Vreau fiecare clipa de nebunie din tine! Vreau fiecare clipa de copilarie din tine sa-mi coloreze inima in culori pastel, vreau sa adaugi linii curbe, sa elimini liniile frante din desenul ala facut de maini stangace, sa ma modelezi din fimo, sa ma imbraci in acrilic, sa-mi pui petale de mar roz primavaratice...vreau sa-mi pictezi fiori si lacrimi, aaaa si vreau sa desenezi mere in folie de aur ca la galeriile de arta.... si poate vreau sa ma faci la fel de nebuna ca tine! Sa ne iubim nebuneste, sa fiu muza ta de pictor, sa ne pierdem in voluptatea iubirii noastre si-ti voi face dulciuri pictate cu zambete vesele ce ne vor imbia in nebunia noastra contagioasa fiindca iubirea e o nebunie nu?
E o ca reteta si noi suntem ingredientele indispensabile, se pun doua suflete, doua trupuri si o picatura de nebunie....si e gata!!!